Eroii nu mor niciodată!

33 de ani de dor și lacrimi pentru nebunii frumoși care s-au sacrificat pentru libertatea noastră...

Să le prețuim memoria și să nu permitem ca jertfa lor să fi fost în zadar!

 

 

Se împlinesc 33 de ani de la momentul 22 decembrie 1989, zi decretată sărbătoare națională care marchează Victoria Revoluției Române și Libertatea. A fost sau nu a fost Revoluție, unii cu asta se frământă, însă, indiferent cum numim acel moment sângeros din istoria recentă a țării noastre, numeroși români și-au dat atunci ultima suflare pentru LIBERTATE! Iar asta suntem obligați din punct de vedere moral să prețuim, să dăm mai departe ca lecție generațiilor care vin, să nu permitem că această jertfă să fi fost în zadar.

Cei 33 de ani care au trecut de atunci sunt dovada vie că unii au profitat de români, iar această LIBERTATE pentru care frații noștri s-au jertfit, nu este prețuită cum se cuvine. Astăzi, 22 decembrie 2022, vă invit să ne uităm în oglindă și să facem un exercițiu de sinceritate: suntem noi, românii, liberi?! Sau suntem subjugați intereselor unor partide, politicieni, grupuri de interese care au vândut și au devalizat aceasta țară, punând ani la rând noi și noi juguri pe spinarea poporului român?! Suntem sclavi în țara noastră liberă... Sclavii politicienilor care iau decizii heirupiste și teribile pentru români, ai puterilor europene și mondiale care ne dau cu o mână și ne iau cu două, dictând ce și cum să facem pentru un fantezist loc la masa bogaților...

Suntem noi, românii, astăzi, liberi? Parțial, da. Avem, încă, libertatea de a ne exprima și de a ne manifesta, însă, ce putere are această libertate când suntem subjugați de nevoi, de traiul extrem de greu, de veniturile insuficiente și cheltuielile extrem de mari în raport cu posibilitatea financiară a fiecăruia?! Să nu fiu înțeles greșit. Este o mare libertatea să te poți exprima liber și să te poți manifesta public, în limitele bunului simț și ale educației pe care o ai sau nu o ai... Însă, ce facem cu aceasta libertate?

 

Își strigă bunicii și părinții noștri durerea! Îi auzim? După o viață întreagă, zeci de ani de muncă neobosită și sacrificiu să ne fie nouă, tuturor, mai bine, ce le oferim la vârsta senectuții? Lipsuri, greutăți, foamete! Au libertatea de a-și striga durerea, da, însă îi aude și ajută cineva?!

Părinții disperați că au locuri de muncă prost plătite, iar cheltuielile sunt extreme, neștiind uneori ce să mai pună pe masă copiilor, din ce să asigure banii pentru educație (educația este gratuită pentru toți copiii din România. Oare?!), pentru îngrijiri medicale și medicamente (accesul la sănătate și medicație este gratuit pentru copii în România. Oare?!). Facturile care au explodat, aducând majoritatea românilor în punctul în care au de ales între căldură și mâncare, între electricitate și medicamente. Asta este libertatea pentru care au murit frații noștri în decembrie 1989?!

Eroii nu mor niciodată, trăiesc prin lecțiile de istorie scrise cu sângele lor. Îi plângem cu lacrimi de durere și dor, în timp ce suntem convinși că sufletele lor nu au liniște când văd cum și - au bătut joc unii guvernanți și conducători ai acestei țări de jertfa lor!

22 decembrie are pentru fiecare dintre noi o semnificație aparte. În acest an, pentru unii părinți se împlinesc 33 de ani de când își plâng neîncetat copiii, eroi ai Revoluției din 1989. În același timp, copii ai căror părinți au trecut lângă nume titulatura de erou se gândesc astăzi cum ar fi fost dacă, în loc de comemorarea celor care le-au dat viață și s-au jertfit să le fie lor mai bine, s-ar fi putut pregăti împreună de sfintele sărbători.

Pentru mine, 22 Decembrie, este ziua în care îmi strig public mâhnirea și nemulțumirea pentru poporul român ajuns, la 33 de ani de la Revoluția din 1989, liber și muritor de foame! Cei care ne-au guvernat și condus în ultimii ani, sunt mândri astăzi de ceea ce văd în jurul lor? Văd oare durerea copiilor, părinților, bunicilor?! Asta înseamnă libertatea pentru ei? Coșul zilnic, facturile, dările aduc la sapă de lemn și familiile cu venituri medii. Dar cei cu venituri mici ce să facă? Să dârdâie de frig ca să își permită pâinea cea de toate zilele sau să facă foamea pentru a putea acoperi cheltuielile cu facturile?!

 

Astăzi suntem liberi să ne urlăm durerea, avem de toate pe rafturi, dar nu ne permitem să trăim decent. Asta sper să dea de gândit tuturor care astăzi ocupă funcții de conducere în Statul Român și în Guvernul României.

În toată lupta asta zilnică, astăzi vă invit să vă alăturați mie, să ne concentrăm gândurile și rugăciunile în jurul memoriei acelor frumoși nebuni care și-au sacrificat viața pentru înlăturarea regimului comunist, pentru libertate. Să ne rugăm pentru odihna veșnică și memoria eroilor care s-au jertfit pe altarul iubirii de patrie și de neam. Un gând sincer de solidaritate familiilor pe veșnicie îndoliate.

 

Cu prețuire,
Dr. Ec. Cătălin Cherecheș
Primarul Municipiului Baia Mare