Manifest pentru militarii români, din iubire pentru România

În fiecare an, începând cu 1959, sărbătorim la data de 25 octombrie Ziua Armatei Române. Anul acesta se împlinesc 71 de ani de când Armata Română elibera de sub ocupația horthystă Transilvania de Nord, în memorabila zi de 25 octombrie 1944. Din păcate, înafară de faptele de mare vitejie ale bravilor ostași români de atunci și de acum, mari motive de sărbătoare nu sunt. În pofida faptului că oameni de stat importanți promovează nevoia de majorare a finanțării structurilor de apărare, cei care guvernează această țară continuă să își bată joc de militarii români. Organizăm aceleași manifestări fastuoase an de an, rostim discursuri însuflețitoare, spunem vorbe mari în timp ce ne uităm în ochii unor militari, români care alături de alte categorii profesionale și sociale trăiesc zi de zi umilințe din partea reprezentanților țării pentru a cărei siguranță și integritate sunt dispuși să își dea viața în orice moment.

 

Ne întoarcem astăzi cu respectul cuvenit spre veteranii de război și spre eroii care și-au pus viața și cariera pe altarul iubirii patriei și de neam. Ne rugăm pentru cei care s-au jertfit pentru siguranța națională și pentru viitorul nostru liber. Tot astăzi trebuie să ne întoarcem cu gratitudine înspre acei tineri curajoși care au ales una dintre cele mai onorante meserii din lume, români care poartă cu mândrie și curaj uniforma militară. Tineri care sunt dispuși în orice moment să apere viața celor din jur și integritatea țării cu propria lor viață. Cinste lor pentru atitudine și responsabilitate, dar și pentru sacrificiile zilnice pe care le fac pentru a putea fi militari. Pentru că înafară de rigoarea uniformei, de respectul pe care fiecare om care înțelege însemnătatea acestei meserii le-o poartă, acești români adevărați sunt umiliți zi de zi de un sistem bolnav în care majoritatea au obligații, dar numai o anumită minoritate privilegiată are și drepturi.

Unii poate mă vor apostrofa pentru că îmi permit să vorbesc deschis și direct despre probleme pe care alții le tratează prin metoda struțului, crezând că dacă se prefac că nu le văd acestea nu există. Prefer să fiu privit cu dispreț de câteva personaje cu funcții importante care consideră că îmi depășesc atribuțiile vorbind despre problema militarilor decât să fiu considerat ipocrit de câteva mii de oameni care zi de zi se confruntă cu problemele despre care prea puțini vorbesc și mai puțini sunt dispuși să le rezolve.

 

România este una dintre puținele țări ale lumii în care armata, la fel ca și alte structuri de apărare, sunt subfinanțate. Această problemă poate nu este prioritară pe agenda unor importanți domni din București, nu se dorește să fie promovată public la nivel de minister și cu certitudine nu se vede la grandioasele parade organizate periodic. În spatele cortinei însă, realitatea este dureroasă. Militarii români sunt nevoiți să lucreze în condiții deloc umane și sunt remunerați insuficient. Militarii români sunt nevoiți să lucreze mai multe ore decât este prevăzut în contract, nu sunt remunerați în plus pentru orele suplimentare, iar unii fac eforturi supraomenești pentru a putea purta cu demnitate ținutele ponosite. Și acestea doar sunt câteva exemple.

 

Foarte mulți militari care au ales această meserie din iubire de patrie și convingerea că, dacă va fi vreodată cazul, își vor putea apăra țara, ajung să cedeze și își dau demisia din această structură sătui să le fie încălcate onoarea și demnitatea umană. Astăzi, când sărbătorim Armata Română, mi-aș dori ca în loc de grandioasele parade și manifestări publice să avem tăria de a ne uita în ochii militarilor români și să le oferim speranță. Să le mulțumim că sunt pe poziții pentru a interveni în orice moment pentru apărarea comunității și a țării. Să îi felicităm pentru că au și aptitudini de contabili, reușind cu măiestrie să își împartă venitul în așa fel încât să își achite obligațiile fiscale, să își întrețină familiile, să își educe copiii și să își achiziționeze obiecte vestimentare din ținuta militară pentru care statul nu are niciodată suficiente resurse financiare. Și toate acestea în tăcere, fără posibilitatea de a-și expune problemele, nevoile și nemulțumirile, la fel cum au dreptul alte tagme.

 

Ce viitor poate să aibă o țară care nu își respectă și nu investește suficient în structurile sale de apărare? Este o întrebare la care ar trebui să se gândească toți cei care poartă pe umeri responsabilitatea pentru integritatea țării și pentru viitorul liber pe care suntem obligați să îl asigurăm și generațiilor viitoare. Între permanentele lupte pentru putere, între scandalurile politice care țin prima pagină a ziarelor poate, doar poate, unii își vor face timp și să gestioneze corect și coerent marile probleme ale acestei țări. Poate, peste câțiva ani, vom putea veni în fața militarilor români cu aceeași mândrie pe care ei o poartă în suflet. Ne vom putea uita în ochii lor, de la om la om, de la român la român, cu demnitate și respect real, nu doar enunțat.

 

Cu ocazia Zilei Armatei Române le mulțumesc tuturor celor care pun pe primul loc iubirea de țară și binele comun, chiar dacă în plan personal trebuie să facă sacrificii. Mă voi ruga pentru liniștea sufletelor eroilor care ne-au garantat libertatea cu prețul propriei vieți, dar și pentru viitorul celor care puteau să se facă politicieni sau patroni, dar au ales să își servească țara. Militarii români sunt astăzi exemplul suprem al spiritului de sacrificiu și al iubirii de țară și de neam. Respect!

 

Cu  prețuire,

 

Cătălin Cherecheș
Primarul Municipiului Baia Mare